1. Densitatea aparentă redusă faţă de rezistenţa
relativ mare.
Comparativ
cu densitatea celorlalte materiale principale de construcţie (zidărie, beton
armat, oţel, etc.) se poate constata că lemnul este de 3,5 … 16 ori mai uşor
iar raportul dintre rezistenţă şi densitate are valoarea comparabilă
pentru lemn şi oţel, atât la compresiune cât şi la întindere.
2. Greutatea redusă a lemnului face ca toate construcţiile realizate din acest
material să prezinte o comportare favorabilă la acţiunea seismică, să
poată fi amplasate cu mai multă uşurinţă pe terenuri dificile de fundare şi să
necesite consumuri mai reduse de materiale în structurile de fundaţii.
3. Prelucrarea şi fasonarea uşoară a lemnului atât în uzină cât şi pe şantier, datorită
rezistenţelor reduse la prelucrare, cu posibilitatea executării construcţiilor
în orice anotimp, fără ca să necesite măsuri speciale de execuţie. Viteza de
execuţie este mare, prin eliminarea lucrărilor umede specifice construcţiilor
din beton armat sau zidărie, iar darea în exploatare a construcţiilor de lemn
este posibilă imediat după terminarea lucrărilor.
4. Existenţa mai multor sisteme de asamblare, cu posibilitatea demontării şi a refacerii parţiale
sau totale a elementelor şi construcţiilor.
5. Posibilitatea realizării unor forme şi gabarite
deosebite care sunt dificil sau chiar
imposibil de realizat cu alte materiale de construcţie. Există construcţii din
lemn sub formă de arce sau cupole cu deschideri ce ating 100 m.
6. Proprietăţile termice sunt favorabile pentru construcţii.
În comparaţie cu oţelul, betonul şi chiar cărămida,
lemnul are :
- coeficientul de conductibilitate termică ( λ )
mult mai redus, ceea ce justifică folosirea lui ca material pentru izolaţie
termică cu bună eficacitate. Lemnul opune o rezistenţă termică, la trecerea
unui flux de căldură prin el, de 300 – 400 ori mai mare decât oţelul şi de 7 –
10 ori mai mare decât betonul.
- coeficientul de dilatare termică liniară în lungul
fibrelor ( α ) redus face să nu fie
necesare rosturi de dilataţie termică la construcţiile din lemn şi să prezinte
o comportare bună din punct de vedere a rezistenţei la foc. Pentru
lemnul de răşinoase, de exemplu, coeficientul α este de 4·10-6…5·10-6,
adică aproximativ de 2-3 ori mai mic decât coeficientul de dilatare termică a
oţelului şi al betonului armat.
7. Durabilitatea mare a construcţiilor din lemn, aflate într-un regim
optim de exploatare, din punct de vedere a condiţiilor mediului ambiant
Cheltuielile de întreţinere sunt cele de tip curent cu
excepţia finisajului exterior care necesită întreţinere periodică (vopsea la
7…8 ani).
Intervenţiile
asupra elementelor de lemn, pentru consolidare sau refacere, se fac uşor şi la
faţa locului.
8. Comportarea relativ bună din punct de vedere a
rezistenţei la foc.
Lemnul,
deşi este un material combustibil, se comportă bine din punct de vedere a
rezistenţei structurale la foc deoarece elementele masive se consumă relativ
lent, cu o viteză de 0,5 … 0,7 mm / minut, ceea ce presupune o scădere a
secţiunii transversale de 1 cm pe fiecare faţă într-un sfert de oră timp în
care temperatura incendiului poate să ajungă la 700 – 800oC. Pe
de altă parte, rezistenţa şi rigiditatea lemnului în interiorul secţiunii
carbonizate rămân practic neschimbate.
9. Posibilitatea refolosirii lemnului, după o perioadă de utilizare, la realizarea altor
elemente de construcţii şi utilizarea lui pentru producţia de energie face ca
deşeurile să fie reduse.
10. Caracteristicile arhitecturale deosebite şi senzaţia de căldură pe care o dă lemnul făcând să
fie folosit nu numai ca şi material structural dar şi ca material de finisaj
sau aparent, cu efecte estetice deosebite.
11. Posibilitatea asocierii lemnului cu oţelul sau cu
betonul şi formarea unor structuri
mixte eficiente.
